cazare bucuresti - Obiective turistice
Apartamente
Oferte speciale
-
-
Garsoniera Universitate B
50 € (-21%) 40 €
Last minute
Nici un apartament nou în acest moment
Informaţii
Suport YMS
Casa Poporului (Palatul Parlamentului)
A fost construita pe fostul Dealul Spirii (numele unui renumit doctor din zona) dupa anii `80, are o inaltime de 84m (cuprinde 12 etaje) si o suprafata de 330.000 de metri patrati.
Cartea Recordurilor Guiness inscrie constructia pe locul II in lume dupa Pentagon - cu o suprafata desfasurata de 330.000 m2 si pe locul III ca volum, cu 2.550.000 m3.
Casa Poporului s-a vrut sa fie fie resedinta presidentiei, a comitetului central al partidului comunist si al unor ministere. Ea cuprinde o uriasa impletitura de sculpturi monumentale, ipsoserii aurite, pardoseli decorative, tavane dantelate, brocarturi, tapiserii si covoare grele, toate intr-un sir de saloane, galerii, sali fastuoase, holuri si sali de dimensiuni generoase.
Palatul cuprinde vaste holuri, coridoare lungi, nenumarate sali imense, iar cea mai mare se numese Sala Unirii, cu o inaltime de 16 m si o suprafata de 2200 metrii patrati, aici aflandu-se cel mai mare candelabru din palat, cu o greutate de trei tone si 7000 de becuri.
La revolutie erau terminate numai citeva incaperi si exteriorul, dupa aceasta data au continuat lucrarile pina in 1997, cind devine Palatul Parlamentului.
Palatul Parlamentului poate fi vizitat in fiecare zi in grupuri organizate.
Opera Nationala
In Romania manifestari ale genului liric dateaza inca din secolul al XIX-lea, dar cu toate acestea Opera Romana este o constructie relativ noua (1953).
Ridicata dupa planurile arhitectului Octav Doicescu, cladirea are o capacitate de 2200 locuri, la ultimul etaj se gaseste Muzeul Operei in care sunt expuse documente, fotografii, costume.
In fata cladirii se afla statuia marelui muzician George Enescu, o sculptura in bronz de Ion Jalea.
Arcul de triumf
Arcul de triumf a fost inaltat in anul 1922 din lemn si stuc, in cinstea proclamarii Unirii, dupa izbinda armatelor romane in primul razboi mondial, arc ce va fi inlocuit cu unul de piatra, opera arhitectului Petre Antonescu, intre anii 1935-1936.
Fatada sudica este frumos impodobita cu doua medalioane in bronz, ce infatiseaza chipurile regelui Ferdinand si al reginei Maria, care le inlocuiesc pe cele originale, distruse de regimul comunist, dupa anii `80. In locul lor au fost aplicate doua mari flori de piatra, care au fost date jos, dupa 1989, iar chipurile regale si-au reluat locul.
Deasupra fiecarui medalion se afla cite o Victorie in relief, opere ale sculptorilor C. Baraski si M. Constantinescu. Pe fatada nordica, alte doua medalioane au sculptate chipurile Barbatia si Credinta. Barbatia infatiseaza un razboinic cu sabie, lucrare a lui I. Jalea, iar Credinta pe cea a unui tinar cu o cruce, autor C. Baraski. Victoriile de deasupra lor sint executate de sculptorii D. Onofrei si C. Medrea.
Pe pietrele de bolta ale Arcului de Triumf sint inscrise bataliilor razboiului (Marasesti, Oituz, samd), iar pe fatadele laterale sint inscrise proclamatiile regelui Ferdinand catre popor cind tara a intrat in razboi si cea de la Alba Iulia cu prilejul incoronarii.
Atheneul Roman
Este una dintre cele mai reprezentative cladiri ale capitalei.
Cladirea a fost ridicata intre anii 1886-1888, dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron.
Arhitectura exterioara este o imbinare de stiluri: neoclasic, baroc, ionic.
Teatrul National Bucuresti
Impunatoarea cladire a Teatrului National a fost realizata intre anii 1967-1970, dupa proiectul unui colectiv de arhitecti coordonati de Horia Maicu, Romeo Stefan si N. Cucu.
Primele reprezentatii, de catre artisti amatori, au avut loc in Iasi in 1814 si in Bucuresti in 1818.
Numarul de teatre a crescut de la 14-16, la inceputul celui de al doilea razboi mondial, la 45-50 in anii 70 si 80 si apoi la 52 in 1996.
Dupa revolutia din 1989, teatrul romanesc s-a impus prin reprezentatii de succes pe marile scene ale lumii, multumita actorilor sai de exceptie si a unei regii originale datorata unor regizori ca Silviu Purcarete, Catalina Buzoianu, Tompa Gábor si Mihai Maniutiu.
Muzeul Satului
In primavara anului 1936 ia fiinta Muzeul Satului Romanesc, creatie colectiva a Scolii Sociologice Romane, infiintata si condusa de profesorul Dimitrie Gusti. Cel care s-a gindit prima oara la constituirea unei colectii de arta populara, a tipurilor de gospodarii taranesti si-a prezentarii lor in expozitii, a fost scriitorul Al. Odobescu cu mult timp in urma.
Pe ulita cu biserica La deschiderea sa, muzeul cuprindea o suprafata de 5 ha si doar 30 de case taranesti, caracteristice diferitelor zone din tara. La amplasarea lor, au luat parte oameni de cultura, specialisti, 1100 de muncitori de diferite meserii si 130 de mesteri populari din satele locuintelor selectate. De-a lungul anilor, suprafata muzeului a crescut pina la circa 15 ha, iar numarul de constructii amplasate depaseste cifra de 300;din acestea peste 4 ha sint dotate cu tot necesarul unei gospodarii taranesti (ateliere, constructii anexe, biserici, etc).
O bisericuta In anul 1977 a capatat denumirea de Muzeul Satului si de Arta Populara prin contopirea cu Muzeul de Arta Populara. Dupa Revolutie, in luna martie a anului 1990, s-au divizat din nou, primul devenind Muzeul Satului, iar al doilea Muzeul Taranului Roman. Asezat pe o latura a parcului Herastrau in paralel cu soseaua Kiseleff, Muzeul Satului prin marimea sa, devine cel mai mare muzeu in aer liber din Europa, ce atrage prin frumusete numerosi turisti straini, dar si bucuresteni dornici de plimbare.
